Am stat un an în cămin. Știu că mulți au stat 4-6-8 sau chiar și 10 ani, dar cred că și după un an paote fi experiența relevantă. La început ăn afară de o farfurie și tacâmuri nu am avut nimic, iar bucătăria căminului era goală, nu aveam unde să gătesc. Timp de o lună am mâncat în oraș sau unde am apucat. Nu pot spune că a fost neapărat rău, dar după un timp se simte și la buzunar, respectiv se satură să mănânce doar șnițel, salată de varză și cu orez sau piure. Apoi cu prima ocazie am adus de acasăplita cu inducție, două oale, capac pentru oale, două linguri de lemn, un tocător, un bol mediu și o strecurătoare. Ulterior li s-a mai alăturat o tigaie și o cutie cu răzătoare CHOSIGT de la IKEA. Cea ce mai era necesar: prosop de bucătărie din textil și din hârtie.
"Bucătăria" pe dreapta
La început am făcut lucruri mai simple, care nu necesitau multe lucruri și nu erau costisitoare. ”Cămara” era din două cutii de plastic pentru legume primite de la piață. Într-una depozitam legumele, cum ar fi: cartofi, ceapă (albă și roșie în pungi de hârtie găurite), usturoi (tot în pungă găurită), morcovi, pătrunjel, țelină - în cantități relativ mici, că așa se usucă repede, în plus și piața era în apropiere, dacă era nevoie. În cealaltă cutie păstram alimente de bază: ulei, făină, paste (cine ce tip dorește), fasole boabe, mălai, griș, orez, bulion (de casă), cacao, zahăr, ceai, oțet. Am mai avut o cutie ún care țineam condimentele: piper negru (măcinat și boabe), foi de dafin, ”vegeta”, boia, pătrunjel (uscat), oregano (preferata mea), busuioc (uscat, ulterior am avut și în ghiveci), țelină (uscat). Tot aici mai păstram sare de lămâie și pudincă. Sarea o țineam într-o cutie de medicamente. De obicei mai aveam smântână și ou, dar în cantități mici, să nu se strice.
M-am gândit la această serie de articole, că am rămas puțin șocată că vecinii mei, mai ales băieți, care mâncau tot timpul cartofi prăjiți cu ochiuri. Sau supă la ”pungă”, sau cum se numesc alea. Odată am âncercat și eu , dar nu am putut mânca mai mult de două linguri. Sau doar mâncare rece: pateu, brânză, eventual crenvuști (nici pe ei nu îi favorizez) sau cine știe încă ce ptostii. Cred că mâncau mâncare nprmală doar acasă sau ce au aveau în pachet, care cred că pe marți deja se termina. Când am început să-mi gătesc, trebuia să iau în considerare cât mănânc și cât stă mâncarea, neavând frigider. De obicei găteam pentru două zile. Dar nu din orice mâncare se poate face porție mică. În aceste cazuri îi serveam și pe ei, și se bucurau de o ciorbă adevărată sau de tocană sau ce aveam atunci ca meniu. De multe ori mă întrebau când mai fac anumite feluri.
De atunci eu m-am mutat din cămin, stau doar ocazional și nu am altceva decât o farfurie și tacâmuri.
Nu demult m-am întâlnit cu vecinii mei la piață. Îi întrebam ce mai fac. ” Ne este foame. Acuma luarăm cartofi și ou să facem cartofi prîjiți cu ochiuri.”
Iarăși??????
M-am gândit la această serie de articole, că am rămas puțin șocată că vecinii mei, mai ales băieți, care mâncau tot timpul cartofi prăjiți cu ochiuri. Sau supă la ”pungă”, sau cum se numesc alea. Odată am âncercat și eu , dar nu am putut mânca mai mult de două linguri. Sau doar mâncare rece: pateu, brânză, eventual crenvuști (nici pe ei nu îi favorizez) sau cine știe încă ce ptostii. Cred că mâncau mâncare nprmală doar acasă sau ce au aveau în pachet, care cred că pe marți deja se termina. Când am început să-mi gătesc, trebuia să iau în considerare cât mănânc și cât stă mâncarea, neavând frigider. De obicei găteam pentru două zile. Dar nu din orice mâncare se poate face porție mică. În aceste cazuri îi serveam și pe ei, și se bucurau de o ciorbă adevărată sau de tocană sau ce aveam atunci ca meniu. De multe ori mă întrebau când mai fac anumite feluri.
De atunci eu m-am mutat din cămin, stau doar ocazional și nu am altceva decât o farfurie și tacâmuri.
Nu demult m-am întâlnit cu vecinii mei la piață. Îi întrebam ce mai fac. ” Ne este foame. Acuma luarăm cartofi și ou să facem cartofi prîjiți cu ochiuri.”
Iarăși??????
Data viitoare: micul dejun.
